Lasa grijile si problemele la o parte si hai sa ne destindem aducandu-ne aminte unele altele, vazute la TV pe site-uri etc. Aici va fi un fel de “magazie cu lecitina” 
)
Tii minte de ex cand ne adunam seara pe la 7 sa urmarim desenele animate cu Mihaela? Sau Balanel si Miaunel ? ( o sa zic romanule ca m-am tampit Erau in cele doua ore de program pe care ni le oferea regimu` . 5 minute desene, 1 ora si 55 min in rest – activitatea si discursurile prea-luminatului.
Imi aduc aminte ca imi faceam adeseori temele la o candela sau lampa cu gaz si era funny. Imi aduc aminte ceva de o aeroterma rosie si de un godin cu lemne.. undeva pe un hol. Era o placere sa stai la gura sobei si sa povestesti si sa auzi mocnetul lemnelor arzand.
Aveam totusi 5 minute de desene animate pe zi ( daca era curent electric ) si cam tot 5 la Gala Desenului Animat sambata.
Asta era genericul : (:) )
O uram pe Viorica Bucur si ale ei “povetze” inainte de cele 5 minute de Tom si Jerry ( asta in cazul in care nu aveam desenele animate cu Nu zaietz, nu pogadi ) 
Astea era niste desene rusesti cu un lup si un iepure care se fugareau tot timpul si sa capaceau . Binenteles iepurele era ceva mai destept si scapa intotdeauna (ciumec huh?) . Iar lupu` se oftica la maxim . Beton
Daca tot suntem la capitolul “weekend” ( atunci termenul asta nu exista ) , ma gandeam sa ne mai ducem aminte putin si Laurel&Hardy (la noi cunoscuti drept Stan si Bran) – n-am inteles niciodata de ce (???).
Era pe-atunci o emisiune care ii “continea” : Cascadorii rasului . Aveam inca alte cateva minute de “zambet” pe care ti le oferea Televiziunea Romana in anii 70-80. Eu imi aduc aminte cu drag de ei ..
In finalul primului episod al “amintirilor” te las sa savurezi momentul de bucurie pe care-l traiam in fiecare miercuri seara cand incepea “telecinemateca”. In general filmul prezentat era vechi si …american. ( Culmea nu? )
___________________________________________________________________________________________
EPISODU` 2
M-am nascut intr-o seara frumoasa de mai (7) , in 1977 la 21.45. In acel moment la TV se difuza Kojak – un serial politist cu Telly Savalas. Sincer eu nu-mi aduc aminte mai nimic, dar pentru cineva care isi aduce aminte ..Kojak , detectivul chel a insemnat in acele vremuri ceva. Ma gandeam ca poate de-asta nu-mi place sa-mi las parul mai lung de 1cm . ( o fi de la serial?) )
Pe vremea lui Ceausescu se difuzau in weekend seriale pentru copii. Care mai de care mai “interesante” care mai de care mai ‘educative”. Si nu puteau sa vina decat de la rusi sau (pe-atunci inca uniti) cehoslovaci . Si daca nu stii la ce ma refer ..spun doar atat : Arabela
A fost , este si va fi amintita mereu chiar si in viata de zi cu zi :” ce n-as da sa am si eu inelul Arabelei” . Cei foarte tineri nu inteleg, iar “degeneratiile” viitoare nici macar n-o sa mai gaseasca ceva despre Arabela. Dar cine a zis ca o sa caute ?:)
Si tot piciutanel eram cand la TV se difuza Dallas . A mai fost fost redifuzat si dupa revolutie, dar oamenii in anii 80 au ramas cu gura cascata la sfaristul unei serii cand s-a intrerupt difuzarea. Nu au stiut pana dupa 89 ce s-a intamplat cu JR si cine l-a impuscat. Un serial kilometric cu n-shpe episoade. In acea vreme era kilometric . Astazi recordul absolut il detine Tanar si Nelinistit . Eram inca in liceu cand a inceput…si probabil ma voi pensiona si tot nu va lua sfarsit . Dar Dallas-ul ramane Dallas
Dupa 89 a mai fost un serial de care unii si altii isi aduc aminte. Un serial german despre lupta dintre doua mari familii proprietare de fabrici de bere ( concurente). Guldenburg si Balbeck. Lux, case frumoase, piscine , masini scumpe si tot felul de intrigi. Serialul a fost tradus la noi “Monstenirea Familiei Guldenburg.” Imi aduc aminte si eu ceva personaje..gen Lauritzen, Jan Balbek, Evelyn, Thomas sau Karina di Angeli . Super la vremea lui. Ce e si mai interesant este ca dupa difuzarea lui numarul masinilor nemtesti in Romania s-a tri-tri-plat
t_rid=”huculiciwordpresscom”;
Statistici web
mai erau filmele cu Ginger rodgers, Judy Garland, Fred Astair – ce maini lungi si butucanoase, dar le tinea cumva incat erau gratioase – mi-e dor de filmele astea;
erau filmele cu Claudii, Sophii, BB, Hepburnele – amandoua, apoi seria de Delon, Newman, Queen, francezul ala mic si nasos care te facea sa mori de ras;
apoi erau dramaticele filme rusesti, Scorpiile imblanzite, Scrisorile pierdute (cu Birlic si Rebengiuc – apropo, nu ratati, daca se mai joaca la Bulandra ‘Moarte unui comis voiajor’ cu familia Rebengiuc-Mihut);
erau Ciresarii si Ion si Jancu Jianu si Margelatu;
era pe radio ‘o melodie pentru fiecare’ cu Aurelian Andreescu, Angela Similea, Aura Urziceanu, Anda Calugareanu, Margareta Paslaru – ca ei imi vin acum in minte;
sau erau, mai tarziu, serile de video cu gasca sau familia(cum o fi sa vezi 9sapt jumate in familie – twisted minds);
si, mai ales erau zapezile de altadata, care ne pareau imense pt ca noi eram asa de mici, era focul trosnind in soba, langa pat, la capul meu; era Pastele cu oua incondeiate de bunica-mea cu frunze de leustean si patrunjel sau petale mici de flori si era Craciunul cu focul care trosnea parlind porcul si, uneori, plesnea si soriciul (ce bun era ala mai ars)…what ‘a beautiful mess’ that it is..but it’s mine
Desi nu aveam acces la atatea surse de informatie, desi programul TV era atat de scurt si intoxicat de cuvantari… trebuie sa recunosc ca desenele acelea animate, filmele si Teleenciclopedia aveau farmecul lor. Si trebuie sa recunosc ca multe dintre ele erau mult mai de calitate, mai educative fata de cele la care au acces generatiile acestea de copii.
Poate nu aveam atatea jucarii, atatea dulciuri etc., dar ne-am putut bucura de copilaria noastra si de acele jocuri minunate ale copilariei: “frunza”, “castelul”, “Tara, tara vrem ostasi !” etc., fara a fi “incatusati” de grija exagerata a parintilor justificata, ce-i drept, in zilele noastre.
Sa fie oare trecutul nostru imaginea unei lumi “deformate” vazute prin ochi de copil, sau nostalgia unor vremuri apuse filtrate prin ochi de adult… ?
man,stiu fiecare secunda din genericul de desen animat!cel mai mult imi placea cum se scurtcircuita motanul:))))))))) nu credeam sa mai revad.
mah, mie mi-e dor si de teleenciclopediaaaaa si de vocea lui Motzu, Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
ma-ntreb: citi kinderashi din vremile noastre mai gusta animatia de pe vremi, ha? niemand!!! null!!!!!!!!!!
..asa e, rontaiam noi eugenii, corabioare, fantezii, covrigi cu mac, batoane, (toate inimaginabil de bune), de la juma de inghetata la cosulet ne durea strasnic fruntea dar ne asezam cuminti la coada sa luam alt cosulet de 50 de bani, pe care-l nimeream cu defect iar inghetata roz apoasa picura imediat pe haine fortandu-ne sa atacam cosuletul si din zona fisurata..si iarasi durerea de frunte..strangeam ochii sa treaca mai repede.. si trecea.. ; scriam deseori la lumina unui lampi cu gaz, faceam expeditii pe damburile de pamant dintre blocuri pe care numeam munti si le escaladam fara sa obosim .. pana se lasa noapte, vizionam 10 minute de desene si ni se parea foarte special.. abia asteptam gala desenului animat de duminica sau emisiunile pentru copii– eram desigur mai inocenti decat copiii nostri. Eu ma bucur ca am avut copilarie. Si adolescenta. Eram mare fan teatru radiofonic- imi amintesc si acum un radio foarte vechi cu un ochi verde-, difuzor incorporat facut din ceva ca o pasla, ceaiul de zahar ars sau de macese si piesele radiofonice atat de frumoase..difuzate pana tarziu in noapte..
O adevarata incantare:)
Foarte frumos subiect, Eugen.
imi amintesc de aceste desene animate, de stan si bran…de telecinemateca…de inghetata roz…
desi eram micutza
ce-ti veni sa postezi astea, totusi?
Pingback: Tweets that mention Pauza de Lecitina « Eugen Huculici’s Blog -- Topsy.com
Imi aduc si eu aminte cu placere de desenele animate “Pantera Roz” si Telenciclopedia, de telvizorul alb-negru pe lampi cu carcasa de lemn “Lux”. La capitolul dulciuri imi aduc aminte: de sarlota de vanilie pe care o mancam cu capacul in loc de lingurita in drum spre casa, de guma de mestecat “Lamaita” in care iti rupeai dintii, (preferam tigaretele desi nu fumez
Imi aduc aminte de nota scazuta la purtare pentru ca nu am participat la “practica” pe camp pentru am indraznit sa ma prezint la scoala doar cu doua saptamani inainte de inceperea anului scolar si zambesc
Imi aduc aminte de toate nimicurile si lucrurile simple ce ne umpleau viata si ne-o facea mai frumoasa asa cum spuneai de aeroterma rosie si godinul cu lemne “Calorex” de temele facute la lampa cu gaz si lumanare, de premiul intai cu coronita in clasa I si cartile primite cadou cumparate de parinti “Doctorul Au Ma Doare” si “Trage-npinge”.
Parca eram mai uniti si mai umani in ciuda tuturor neajunsurilor, sau doar mi se pare mie?
frumoase vremuri…
erau si niste desene animate despre animale.se numeau POVESTIRi DIN PADUREA VERDE,melodia era draguta.Poate cineva isi mai aminteste de ALBISOARA,TRANCANICI.mai erau si desenele cu CIOCANITOAREA WOODY,PINGUINUL CILLY-WILLY(nu mai stiu cum se scrie),cu un URS cam traznit poate imi spune cineva cum se numea,care fredona Wake up my baby,(MOTANUL FELIX>asta era demult abia imi amintesc).serialul DAKTARY,TARZAN.Foarte distractiv erau MUPPETS,cu KERMIT broscoiul,purcicaPIGGY,GONZO,FOZZY,batraneii care comentau din loja,
Si eu imi aduc aminte de multe spuse de tine dar mai mult imi aduc aminte de un singur lucru frumos pe atunci:UNIPLUS. Restul se intelege de la sine.
nu vad rostul