Noh, păi mayaşii au anunţat că o să fie mare tam tam în 2012. de fapt atunci, la ei, s-a terminat calendarul. Acu, ori n-au mai avut cerneală să scrie, ori nu au mai avut cârtie…who knows?!
Cert e că, iată, ne-am apropiat de momentul 0 al existenţei noastre. Şi întrebarea vine de la sine: avem şanse să fim contemporani cu Nenea Sfârşitul Lumii?
Am scris şi pă twitter..şi pă feisbuc, că 2012 nu înseamnă punct, ci de la capăt. Aşa cred eu. Sunt oameni care au dat LIKE. Chestia asta cu LIKE înseamnă că-i de bine, adică oamenii sunt OK cu ceea ce ai aberat. Şi, probabil, sunt oameni optimişti…ca şi mine.
Recapitulând, noah, io nu cred că 2012 înseamnă sfârşitul…ci o transformare. Ce-o să însemne asta, rămâne sa vedem.
Poate o furtună electromagnetică, poate o sa vină extratereştrii şi-o să încingem o mare horă, o sa facem un grătar şi în sfârşit o sa învăţăm şi noi cu ce se mănâncă civilizaţia şi progresul.
Ipoteze sunt sute, mii chiar..
Revenind la motivul pentru care scriu acum, după ţâşpe luni, constat ca nu am unul real. Mi-am adus aminte că am un blog, pe care nu scriu şi m-am gândit, că tot e sfârşit dă an, să mai pun şi eu aici 2-3 vorbe.
Cel mai mult scriu pe Twitter. Mai rar pe feisbuc, pentru că mi se pare boring..şi cam atât cu viaţa mea social medioasă.
E de ajuns că ies seara prin bunăvoinţa celor de la Magic Fm şi mai zic 2-3 vorbe în eter, încerc să distrez oamenii spunând lucruri interesante sau aberante pe twitter şi-n rest mă ocup de tot felul de proiecte media. Asta îmi ocupă tot timpul.
Nu trăitul în România este problema, domnu Badea, ci modul în care îţi ocupi timpul în care trăieşti! Zic şi io, făcând pe filozoful…
2011 a fost un an plin, bun, destul de interesant şi captivant. Aşa să fie şi 2012, poate chiar mai bun pentru toată lumea.
Vă doresc un 2012 cu sănătate şi multe realizări pă hectarul dă fericire!
